Trăind fără identitate

De obicei, ne referim la ei ca persoane fără existență legală, persoane fără identitate sau chiar cetățeni-fantomă. Conform UNICEF, sub aceste denumiri se ascundeau, în 2019, 230 de milioane de copii sub vârsta de cinci ani, care nu au fost declarați la naștere.

„Un copil care nu este înregistrat e considerat ca fiind exclus din societate, căci el nu există din punct de vedere legal.”

În cadrul întrunirii numite Universitatea populară europeană Fourth World din 6 februarie 2019, membri ai ATD Fourth World, Policy Center for Roma and Minorites și Parada din România, inclusiv persoane nevoiașe, au fost alarmați de situația în care se află copiii, tinerii și adulții fără identitate. Comentariile lor au fost preluate și în cadrul simpozionului coordonat de Organizația Internațională a Francofoniei în noiembrie 2019.

Fără identitate, aceste persoane nu au acces la drepturi esențiale precum educația, sănătatea, locuința, etc. Ele devin adevărați „cetățeni-fantomă” și suferă adesea consecințele unor proceduri administrative abuzive și fără sens (cu scopul de a-i descuraja sau discrimina, așteptări și întârzieri, recursuri lipsă, etc.).

Un tânăr român care a trăit pe stradă mărturisește:

„Fără documente, nu ești nimeni. Nu poți lucra, nu poți primi o pensie, nu poți avea grijă de tine, nu poți beneficia de tratamente… Nu poți face nimic.

La 18 ani, mi-am dobândit în sfârșit identitatea. La un moment dat, trebuie să ai o identitate pentru a exista. Acea carte de identitate era valabilă timp de cinci ani. Apoi, pentru că nu aveam o adresă, nu am putut să o reînnoiesc.

Am avut și o carte de identitate provizorie, valabilă timp de un an, dar este foarte greu, aproape imposibil, să găsești un loc de muncă sau o chirie având doar cartea de identitate provizorie.

Astăzi am 31 de ani și acum câteva zile am primit primul meu pașaport. Este ceva de nedescris. Parcă aș fi văzut o stea căzătoare. Simt că documentul de identitate îmi aduce noroc.” 

În România există două grupuri de persoane fără documente:

  1. Cei care nu au avut niciodată un act de identitate. Numărul lor nu este precis și crește datorită copiilor acestora, care la rândul lor nu au acte de identitate.
  2. Cei care au avut deja un document, dar nu au o carte de identitate permanentă din cauza neajunsurilor, spre exemplu, când nu pot face dovada unei adrese fixe.
    Există diferite modalități de obținere a documentelor de identitate:

Legal vorbind, se poate obține o carte de identitate provizorie, cu valabilitate de un an. Persona respectivă trebuie să dețină un certificat de naștere, iar în cazul în care cineva declară ca o găzduiește, poliția trebuie să poată verifica adresa la care figurează. Această procedură permite persoanelor fără adăpost să aibă o carte de identitate provizorie, dar nu oferă acces la alte drepturi cum ar fi un cont bancar sau o autorizație de a părăsi țara… Faptul că este eliberată pe o foaie de hârtie și nu e dintr-un material rigid duce direct la discriminare pe motive de nesiguranță, împiedicând astfel accesul la un loc de muncă sau la o locuință.

În aceste cazuri, se recurge frecvent la subterfugiul de a plăti pe cineva în schimbul unei adrese de domiciliu, care există doar în mod convențional. Totuși, cartea de identitate va fi autentică și valabilă în timp.

Arestul. Poliția îi poate elibera acte de identitate unei persoane „fără existență legală”, care se află reținută sau în arest. Acea persoană va fi pusă în libertate având o carte de identitate provizorie, valabilă timp de un an. Odată ce termenul de un an a expirat, se revine la situația de inexistență din punct de vedere administrativ.

Spitalizarea. Spitalele pot lua măsuri pentru obținerea unui număr de identificare, în special în cazul bolilor 100% acoperite de asigurarea de sănătate, cum ar fi tuberculoza sau SIDA. Cu toate acestea, din nou, pacientul va beneficia doar de o carte de identitate provizorie.

Pornind de la aceste constatări și pe baza acțiunilor desfășurate în alte țări din Europa, Africa și America, ATD Fourth World recomandă:

Să se garanteze dreptul de a exista încă din copilărie tuturor persoanelor care trăiesc pe teritoriul țării. Acest drept îi permite unui individ să fie efectiv recunoscut, fără a fi nevoie să demonstreze asta, prin intermediul unei „ prezumții de existență “. Ne dorim ca o persoană care se prezintă în fața administrației să aibă dreptul de a fi înscrisă în vederea efectuării unei proceduri cu scopul de a-i reglementa situația într-un termen de timp rezonabil.

Să se îmbunătățească politicile privind înscrierea în evidența populației și accesul la starea civilă, luând în considerare obstacolele cauzate de neajunsuri. Acest lucru ar permite ca astfel de adulți și copii, care devin din ce în ce mai numeroși, să se înscrie în societate și să participe la oricare inițiativă la nivel național.

Să se sublinieze rolul ONG-urilor și a cetățenilor prin campanii de conștientizare, vizând sprijinirea și însoțirea acestor persone, adesea analfabete, în incinta instituțiilor, în care de obicei nu au încredere.

Să se încurajeze dialogul cu autoritățile administrative și judiciare, astfel încât acestea să înțeleagă obstacolele pe care le înfruntă familiile nevoiașe pentru a-și obține drepturile, scopul final fiind înlesnirea demersurilor administrative.

Nerecunoașterea identității tuturor acestor copii și a acestor familii pune în pericol întreaga lor existență peste tot în lume. Dacă i-am asculta, oare nu am putea găsi soluții pe termen lung și pentru problemele lor?

0 comments Leave a comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.